Strig,mila ta sa-mi darui tu,singura-mi iubire
Din negre adacuri unde-mi sta inima pustie;
Trist unuvers e-acesta cu zarea plumburie
In care-noata,noaptea,orori si-afurisite;
Cad,sase lumi,din soare sleite raze sure
Si,sase,sta pamantul in noaptea grea de smoala;
E-o tara decat tarmuri polare mult mai goala;
-Nici vietati,nici rauri,nici iarba,nici padure!
Mai groaznic chin nu stie sarmana omenire
Decat cruzimea rece din inghetatul soare
Si noaptea,ca un Haos,cazuta peste fire;
Ravnesc la soarta vitei ticalosite,care
Sa se cufunde-n somnul dobitocesc e-n stare
Atat de-ncet vrea timpul din ghem sa se desire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu