duminică, 11 octombrie 2009

CLXXXIII

Mereu cersim,vietii,ani mai multi,asa-n nestire,
Ne razvratim,ne plangem de pierderea noastra
Si inca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n glastra;

Rupt in eternitate,el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni;
Cand dragostea-i unuca vecie data noua.
 Ci-n van acum te manii pe mine,si m-arunci,
Minunile iubiri n-au staule pe lume;

Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si ori de unde ma vei striga,pe nume
Chiar de-as zacea-n groapa cu lespedea pe mine
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.



 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu